...acolo este o alee plina cu
florile uitarii, sper ca stii cum arata. Florile alea care au o palnie ca o
rochita intoarsa si o culoare de-ti vine sa le mananci, eiii... asa le-am
denumit eu, pentru ca privindu-le pe ele cum cresc te-am dat uitarii pe tine. Mergi mai in fata
si deodata se face o carare care da in curtea din spate, acolo e un leagan. Pe
leaganul acela mi-am petrecut eu ultimele zile din viata visand la lucruri care
nu s-au intamplat, la oameni pe care nu i-am cunoscut si la viata pe care mi-as
fi dorit-o. Si zic ultimele zile ca viata mea de acum nu o pot considera ca o
continuare a ce a fost. In fine, ajungem la partea cea mai interesanta,
deschide casetofonul (din stanga leaganului). Iti suna cunoscut, asa-i?! E
melodia noastra. Am pastrat din noi ce era mai frumos... si am lasat sa dainuie
peste acest coltisor de natura pentru a-i da viata prin iubirea pe care o
transmite.
Acum locul meu este la prima la
dreapta, pe stanga. Totul s-a schimbat, dar te-am pastrat la stanga mea ca sa
pot locui linistita in dreapta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu