Cand esti mic*

Tu oare stii cum e sa fii mic? Sa-ti simti sufletul cat un purice in fata cuiva? Orele sa fie niste secunde care trec chiar inainte sa realizezi. Momentul acela cand te pupa pe frunte si ravnesti la putina iubire. Fiecare celula din corpul tau vrea sa fie ca fiecare picatura de ploaie care-i atinge pielea. Sa uiti cine ai fost inainte si nici sa nu planuiesti cum ai vrea sa fii. Sa-ti doresti ca anii sa treaca dar tu sa ramai in prezent, intr-un fel sa fie totul dat uitarii de toti dar sa ramana in suflet. E ca un vis lucid, pe care-l simti ca nu e real, dar te bucuri de el pentru ca totusi se intampla.

Asteptarea *

Si-mi spuneai sa nu astept, pentru ca nu e nicio garantie in actul asta. Sa nu astepti nimic. Nu astepta un raspuns, afla-l singur, nu astepta sa vina vremuri mai bune, fa fiecare zi sa fie una deosebita, nu astepta ca oamenii sa te astepte... fi acolo pentru ei.

Asteptam cateodata sa te trezesti, momentul ala cand soarele imi gadila pleoapele si deschid ochii  si-mi apari tu langa mine cuprins de vise. Imi treceam usor degetele prin parul tau si nu mai voiam sa ma trezesc  vreodata in alt oras, alta tara, alta galaxie, alta viata... fara tine. Si ma hotarasem sa nu mai astept nimic, cum mi-ai zis, doar voiam sa se intample prezentul la infinit, pentru ca nimic nu-mi era mai drag decat momentul acela al diminetii.

Candva poate credeam ca-mi pot permite sa astept, chiar si o simpla veste, acum stiu ca daca se va intampla ceva, o sa fie si fara sa ne fure mici clipe din viata, asteptand.

Tin minte *

...ca uneori imi era frica sa zic ceva nu de teama de-a gresi, ci de teama de a nu rani cu dezvaluirea adevarului. Realitatea e cea pe care o percepem noi in masura in care nu avem cu ce sa o comparam, fiecare are adevarul lui individual despre lume. Asa pot spune ca alunitele de pe pielea ta formeaza o intreaga constelatie a personalitatii tale, iar ochii tai verzi imi inspira prospetimea sufletului  formand cu surasul o linie a orizontului infinita in care ma pot pierde.

Oriunde*

Oriunde ai fi, sa stii ca esti aici tot timpul. Te port in suflet ca pe o poveste bine intocmita asteptand sa fie descoperita.

Hai sa visam din nou, oare nu te mai intrebi daca stelele au viata si daca culoarea ochilor mei e schimbatoare ? Oare ce-ti lipseste mai mult, marea sau mirosul ei? Prima vorba buna sau ultima impresie gresita? Rasul zgomotos sau linistea frumoasa? Plimbarile scurte sau imbratisarile lungi? Eu sau noi?

Vibrează în tine un întreg univers de muzică și inspirație, nu te lasa coplesit, oriunde ai fi sa stii ca esti aici... tot timpul.