Momentan pot spune ca esti coltisorul meu retras in care ma
pot cuibari cand mi-e frigut, ca atunci cand iti ingheata nasul si-l acoperi
cu gulerul de la pulover.
marți, 10 noiembrie 2015
miercuri, 7 octombrie 2015
Vinerea e zi de munca *
...da cine sa munceasca cand tu esti peste tot. Ai face bine sa te
ascunzi din gandurile mele, pentru ca voi intarzia la intalnire. Dar nu ma pot
concentra la treaba, oare porti tot camasa aia albastra? Mirosul tau imi
parfumeaza camera si ma trezesc spunandu-i colegului meu „iar te-ai dat cu
parfumul de la mine”, el surade stiind ca sunt in filmul meu si-mi zice „ ce
figura esti ! ”. Gata ordonez toate numere le asez in coloane... si dupa ma
gandesc, oare iar o sa fie coada la bilete si prindem randurile din fata la
film... ti-am zis sa ne facem rezervare, tu si spontaneitatea ta. In fine, e
12. Te-as suna. Munca, munca, munca. Se apropie ziua mea, oare tu o sa ma duci
undeva sau eu trebuie? Sau sa planuim impreuna? Asta chiar ca e o problema,
trebuie sa discutam. Ah, salariu, sa-l intreb pe sefu’ de salariu, neaparat! Gata,
e aproape 3... ma mai fac putin ca muncesc de dorul lelii si poate trec si
urmatoarele ore... abia astept sa te vad. Urmatoarele ore de munca, e de la
Dumnezeu stiut, ca stam cu totii doar la program, cine sa mai munceasca cand
weekendul bate la usa...si cum sa mai muncesc eu oricum cand tu bati la usa
fericirii mele.
joi, 6 august 2015
Dincolo de noi *
Dincolo de rasarit este o alta
lume. Pelicula ce ne desparte de acel Paradis ascuns suntem chiar noi, grijile
noastre ce nu ne lasa sa visam mai departe.
Cateodata
tind sa cred ca suntem ca niste pietre pe malul marii, odata ce ne-am situat
confortabil si ni s-au format niste „radacini” destul de adanci niciun munte de
apa nu ne va mai urni din loc . Asta inseamna sa fii limitat, sa ai o umila
locuinta si sa te ascunzi in intimitatea
ei fara a mai comunica cu exteriorul, fara a vedea frumusetea ce te inconjoara,
fara sa gasesti si sa primesti iubirea
ce te asteapta afara.
La
lasarea serii, orasul ia viata... de la noi. Sclipirile din ochi si zambetele
galagioase. In fiecare seara imi este dat sa cunosc alta bucatica din mine...
si azi ma consider iubita de acest pamant. Daca privesc cerul remarc uimita ca
o stea straluceste atat de tare si gingas si coboara spre mine, marea alunga
valuri de meduze spre picioarele mele , iar tu care-mi citesti scrierile, nu
trebuie sa zici nimic te simt ca si cum am fi doar un suflet. Sunt mii de
suflete care asteapta sa se reintregeasca, lasa-te gasit !
marți, 4 august 2015
Cateva cuvinte celui ce va veni *
Si erau zile in care
rasuflarea imi era ingreunata de acel sentiment ce poate recurge totul la
tacere.
Curajul vine odata cu siguranta,
de incredere ...in sine, si in cei ce cred in tine... si din iubire. Am
incredere in ziua de maine, ca o sa fie una mai luminata, plina de zambete.
Incet, incet incep sa ma gandesc la lucrurile care chiar conteaza in viata, un
camin care sa aiba acea caldura sufleteasca care lipseste multora. Inceputul
unui nou fir de intamplari, multe care nici nu ma duceam cu gandul ca o sa le
traiesc si poate chiar asa a fost sa fie . Vreau o casa cu vedere la mare,
fiecare rasarit sa fie un moment unic, acea trecere minunata pe care o face
soarele, anuntand venirea unui nou inceput . Briza marii sa-mi provoace o furnicatura
care sa fie primul semn ca sunt acasa si mi-e cunoscut sentimentul.
...si cat as vrea sa stii ca tie
iti scriu, sa fii langa mine si sa ma tot sacai ca vrei aia si celalalta si
dupa sa fii nemultumit ca parca iti placea alta mai mult. Da, la jucarii ma
refeream ... ca doar asta este prioritatea ta momentan. O sa te duc prin
parcuri si o sa te cert cand te bati cu un alt copil dar in sinea mea o sa fiu
mandra si o sa zambesc pe ascuns. Te iubesc cand faci nazuri, cand nu vrei sa
mai vorbesti cu mine pentru ca nu te-am lasat mai mult sa te joci, cand esti
rusinat ca ti-ai murdarit caietelul de teme si poate o sa se supere doamna,
cand imi aduci o floare si esti necajit ca ai asteptat prea mult sa vin de la
munca si s-a ofilit. Mai tarziu vei intelege, orice gest din partea celor dragi
conteaza. Si felul in care stai si ii asculti povestile captivante si fictive
ale tatalui tau este de-a dreptul dragut, cum primele tale idealuri sunt sa
ajungi ca el si sa il faci mandru de reusita. Vei avea tot felul de scapari,
treptat, casa o sa fie prea mica ca sa-ti inghesui toti prietenii in ea, noi o
sa fim prea batrani ca sa intelegem ca tu ai crescut si nu mai trebuie sa ne
facem griji ca lipsesti cu zilele de acasa, si .. in principiu totul se va
termina cu replica ca noi nu te intelegem. Dragul meu, noi te intelegem prea
bine, am trecut si noi prin asta si din motivul acesta te lasam si pe tine sa
descoperi singur lumea, rautatea si bunatatea ei, pentru ca cel mai bine iti
dai seama de tot prin proprii-ti ochi .
Si dupa ce treci de varsta ta de
razvratire, o sa cresti frumos, stilat, manierat si recunostinta ta fata de noi
o sa fie nemarginita. Vei vrea sa ne vizitezi din ce in ce mai des cu scuza ca
ai uitat ceva acasa, dar tu de fapt abia astepti sa prinzi timp liber sa ne
vezi, ... asta inseamna iubirea, de orice fel.
Prima la stanga, pe dreapta *
...acolo este o alee plina cu
florile uitarii, sper ca stii cum arata. Florile alea care au o palnie ca o
rochita intoarsa si o culoare de-ti vine sa le mananci, eiii... asa le-am
denumit eu, pentru ca privindu-le pe ele cum cresc te-am dat uitarii pe tine. Mergi mai in fata
si deodata se face o carare care da in curtea din spate, acolo e un leagan. Pe
leaganul acela mi-am petrecut eu ultimele zile din viata visand la lucruri care
nu s-au intamplat, la oameni pe care nu i-am cunoscut si la viata pe care mi-as
fi dorit-o. Si zic ultimele zile ca viata mea de acum nu o pot considera ca o
continuare a ce a fost. In fine, ajungem la partea cea mai interesanta,
deschide casetofonul (din stanga leaganului). Iti suna cunoscut, asa-i?! E
melodia noastra. Am pastrat din noi ce era mai frumos... si am lasat sa dainuie
peste acest coltisor de natura pentru a-i da viata prin iubirea pe care o
transmite.
Acum locul meu este la prima la
dreapta, pe stanga. Totul s-a schimbat, dar te-am pastrat la stanga mea ca sa
pot locui linistita in dreapta.
Intamplator *
Din necunoscut... am aparut toti, dar asta
trebuie schimbat. Mi-a fost dat sa cunosc atat de multe... pana si pe mine ma
cunosc mai bine. Acum ca ma stiu pe mine incep sa te cunosc si pe tine. Da...
tu care nici macar nu te-ai aratat. Te
simt cu fiecare pas pe care il fac... mai aproape, ne indreptam unul spre altul
fara macar sa stim. Cred in noi fara ca
macar sa aflu daca esti moracanos ca mine cand te trezesti duminica si ai vrea
sa mai stam putin... si inca putin panaaa ne vine cheful de plimbare. Cred
ca-ti place deja zambetul meu si il cauti neincetat in toate fetele cu care
vorbesti, dar e dezamagitor ca eu poate sunt chiar in spatele tau neobservata.
Si acum as vrea sa te descriu,
cum te stiu eu de departe... Esti asa visator dar totusi bine intentionat, vrei
totul dar din toate cate putin, bine calculat dar neatent, insuportabil dar
adorabil.
Pana intr-o zi, cand o sa fiu
proaspat trezita din somn si ma duc la cumparaturi... astept la coada si te
bagi tu in fata mea la fel de indispus... si atunci normal ca ma apuca nervii
si te trag de maneca dupa care un sentiment dubios si zic „Heiii...” si ramanem
asa neclintiti, poate caa... chiar ai aparut. Mi-a zburat si somnul si mi-a
zburat si dorul, ne-am gasit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)