Dincolo de rasarit este o alta
lume. Pelicula ce ne desparte de acel Paradis ascuns suntem chiar noi, grijile
noastre ce nu ne lasa sa visam mai departe.
Cateodata
tind sa cred ca suntem ca niste pietre pe malul marii, odata ce ne-am situat
confortabil si ni s-au format niste „radacini” destul de adanci niciun munte de
apa nu ne va mai urni din loc . Asta inseamna sa fii limitat, sa ai o umila
locuinta si sa te ascunzi in intimitatea
ei fara a mai comunica cu exteriorul, fara a vedea frumusetea ce te inconjoara,
fara sa gasesti si sa primesti iubirea
ce te asteapta afara.
La
lasarea serii, orasul ia viata... de la noi. Sclipirile din ochi si zambetele
galagioase. In fiecare seara imi este dat sa cunosc alta bucatica din mine...
si azi ma consider iubita de acest pamant. Daca privesc cerul remarc uimita ca
o stea straluceste atat de tare si gingas si coboara spre mine, marea alunga
valuri de meduze spre picioarele mele , iar tu care-mi citesti scrierile, nu
trebuie sa zici nimic te simt ca si cum am fi doar un suflet. Sunt mii de
suflete care asteapta sa se reintregeasca, lasa-te gasit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu