Dimineața*

Tu dimineață, care-mi oferi o nouă speranță
Cu sufletul deschis spre o altă viață,
Gingășia unei zile ce nu cunoaște oare
Minunea ce se află în fiecare floare.

Tu dimineață, proaspătă ca o primăvară
Cu pomii înfloriți cu o podoabă rară,
Ca o notă pe un portativ neînțeles
Fredonând etern același cântec celest.

Tu dimineață, îți mulțumesc că-mi amintești
În fiecare zi, cât de frumos e să trăiești.

Alt cadru*

Stateam si ma gandeam cateodata, ce poate fi mai frumos decat momentul acela al diminetii in care imi plimbam mana prin parul tau, poate doar rasaritul. Dar tu esti rasaritul meu de acasa, te pot admira si ma pot pierde in ochii tai. Ramaneam in visare, iar tu ma trezeai cu un sarut- parca marea era mai sarata.
Stii cand ma tineai strans in brate si nu-mi doream sa mai fiu in alt loc din lumea asta, decat in coltisorul nostru uitat. Iti iubeam naivitatea si incapatanarea. Nu cred in suflete pereche, dar atractia noastra era de-a dreptul enervanta, aproape ne atingeam, ca apoi sa ne respingem, ca apoi sa nu ne mai dam drumul. Nu credeam in multe chestii, dar ajunsesem sa cred in tine. Nu gandeam prea departe, dar ma bucuram de moment.

...va da coltul ierbii si vei intelege ca a trecut anotimpul visarii si al gerului, dar dorinta ramane in suflet cu aceeasi intensitate. Si n-o sa poata explica nimeni, nici ghioceii nici toata natura care reinvie cu dragoste si prospetime... nu vor sti ce ne tine fericiti.

Tinteste sus*

deasupra muntilor, deasupra norilor, deasupra stelelor sau mai degraba chiar deasupra sufletului meu. Si cand esti sigur, ramai acolo. Campeaza intr-un loc linistit unde sa ne prelungim linia vietii cu clipe nenumarate de fericire. Reinventeaza-ma si apoi lasa-ma sa fiu eu. Iubeste-ma ca sa te pot iubi. Apoi toata viata noastra va fi o simfonie, un duet in care nimeni nu falseaza, un vals in care pasii vin de la sine.

 Anotimpurile vor trece peste noi ca puful de papadie purtat de vant, iar tu o sa ai tot ce-ai visat si mai ales tot ce ti-a lipsit.

Cat poti sa induri?

...cand arde in tine dorinta de a vedea bucuria din ochii persoanei iubite,
...cand vrei sa uiti unde esti, dar sa stii sigur unde-ti e sufletul.Sta cuminte fara a cere prea multe, chiar langa cealalta jumatate, pare ca s-a obisnuit cu atmosfera de aici. Mai sunt cateodata mici tulburente,cel mai veteran, are mici palpitatii cand vorbeste cu tine, in momentul acela se ridica tensiunea si e un aer de primavara, sangele circula cu o repeziciune asemenea unui camp de maci ce infloresc simultan. E ca atunci cand esti pe malul marii, vine un val si pari surprins de aparitia lui ca pentru prima data. Asa si cu iubirea... e atat de veche in suflet si totusi reinvie in fiecare zi.

Simfonie

Te-am cunoscut si nu mai exista remediu,
poti sa chemi toti specialistii sa faca consiliu
sa studieze problema de la geneza
in timp ce noi ne plimbam pe faleza.

Hai sa lasam prostiile si sa o zicem drept
as conduce cu tine si fara carnet,
pe strazi laturalnice, pline de magie
sa-ti arat ca iubirea noastra e simfonie.

Si nu stramba cand te iau tare,
Vreau sa stii ca tu esti motivul ce ma face sa visez in continuare.

Nu-ti face griji ca distanta va produce o schimbare
Si soarele e departe si pamantul il iubeste fara-ncetare.

Cand esti mic*

Tu oare stii cum e sa fii mic? Sa-ti simti sufletul cat un purice in fata cuiva? Orele sa fie niste secunde care trec chiar inainte sa realizezi. Momentul acela cand te pupa pe frunte si ravnesti la putina iubire. Fiecare celula din corpul tau vrea sa fie ca fiecare picatura de ploaie care-i atinge pielea. Sa uiti cine ai fost inainte si nici sa nu planuiesti cum ai vrea sa fii. Sa-ti doresti ca anii sa treaca dar tu sa ramai in prezent, intr-un fel sa fie totul dat uitarii de toti dar sa ramana in suflet. E ca un vis lucid, pe care-l simti ca nu e real, dar te bucuri de el pentru ca totusi se intampla.

Asteptarea *

Si-mi spuneai sa nu astept, pentru ca nu e nicio garantie in actul asta. Sa nu astepti nimic. Nu astepta un raspuns, afla-l singur, nu astepta sa vina vremuri mai bune, fa fiecare zi sa fie una deosebita, nu astepta ca oamenii sa te astepte... fi acolo pentru ei.

Asteptam cateodata sa te trezesti, momentul ala cand soarele imi gadila pleoapele si deschid ochii  si-mi apari tu langa mine cuprins de vise. Imi treceam usor degetele prin parul tau si nu mai voiam sa ma trezesc  vreodata in alt oras, alta tara, alta galaxie, alta viata... fara tine. Si ma hotarasem sa nu mai astept nimic, cum mi-ai zis, doar voiam sa se intample prezentul la infinit, pentru ca nimic nu-mi era mai drag decat momentul acela al diminetii.

Candva poate credeam ca-mi pot permite sa astept, chiar si o simpla veste, acum stiu ca daca se va intampla ceva, o sa fie si fara sa ne fure mici clipe din viata, asteptand.