Dimineața*

Tu dimineață, care-mi oferi o nouă speranță
Cu sufletul deschis spre o altă viață,
Gingășia unei zile ce nu cunoaște oare
Minunea ce se află în fiecare floare.

Tu dimineață, proaspătă ca o primăvară
Cu pomii înfloriți cu o podoabă rară,
Ca o notă pe un portativ neînțeles
Fredonând etern același cântec celest.

Tu dimineață, îți mulțumesc că-mi amintești
În fiecare zi, cât de frumos e să trăiești.

Alt cadru*

Stateam si ma gandeam cateodata, ce poate fi mai frumos decat momentul acela al diminetii in care imi plimbam mana prin parul tau, poate doar rasaritul. Dar tu esti rasaritul meu de acasa, te pot admira si ma pot pierde in ochii tai. Ramaneam in visare, iar tu ma trezeai cu un sarut- parca marea era mai sarata.
Stii cand ma tineai strans in brate si nu-mi doream sa mai fiu in alt loc din lumea asta, decat in coltisorul nostru uitat. Iti iubeam naivitatea si incapatanarea. Nu cred in suflete pereche, dar atractia noastra era de-a dreptul enervanta, aproape ne atingeam, ca apoi sa ne respingem, ca apoi sa nu ne mai dam drumul. Nu credeam in multe chestii, dar ajunsesem sa cred in tine. Nu gandeam prea departe, dar ma bucuram de moment.

...va da coltul ierbii si vei intelege ca a trecut anotimpul visarii si al gerului, dar dorinta ramane in suflet cu aceeasi intensitate. Si n-o sa poata explica nimeni, nici ghioceii nici toata natura care reinvie cu dragoste si prospetime... nu vor sti ce ne tine fericiti.

Tinteste sus*

deasupra muntilor, deasupra norilor, deasupra stelelor sau mai degraba chiar deasupra sufletului meu. Si cand esti sigur, ramai acolo. Campeaza intr-un loc linistit unde sa ne prelungim linia vietii cu clipe nenumarate de fericire. Reinventeaza-ma si apoi lasa-ma sa fiu eu. Iubeste-ma ca sa te pot iubi. Apoi toata viata noastra va fi o simfonie, un duet in care nimeni nu falseaza, un vals in care pasii vin de la sine.

 Anotimpurile vor trece peste noi ca puful de papadie purtat de vant, iar tu o sa ai tot ce-ai visat si mai ales tot ce ti-a lipsit.