Tu oare stii cum e sa fii mic? Sa-ti simti sufletul cat un
purice in fata cuiva? Orele sa fie niste secunde care trec chiar inainte sa
realizezi. Momentul acela cand te pupa pe frunte si ravnesti la putina iubire.
Fiecare celula din corpul tau vrea sa fie ca fiecare picatura de ploaie care-i atinge pielea. Sa uiti cine ai fost inainte si nici sa nu planuiesti cum ai
vrea sa fii. Sa-ti doresti ca anii sa treaca dar tu sa ramai in prezent,
intr-un fel sa fie totul dat uitarii de toti dar sa ramana in suflet. E ca un
vis lucid, pe care-l simti ca nu e real, dar te bucuri de el pentru ca totusi se
intampla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu